IUBESC...?

Ma gandeam zilele astea de ce iubim noi...sau e posibil sa confundam iubirea?

Totul incepe cu un sentiment cel putin "interesant" cand in clasa a V-a a VI-a colega din fata iti face cu ochiul si te simti ciudat.
Nu iti explici ce inseamna asta si treci mai departe ramanand doar cu o simpatie aparte pentru colega care ti-a facut cu ochiul.Esti prea ocupat in a devenii un rapper sau un mare gangster cu un drum sigur spre hollywood asa ca uiti sa te gandesti prea mult la acel sentiment.

Timpul trece...ajungi in clasa a 8-a cand deja stii ca "o iubesti".Desigur te minti singur,dar e o minciuna care iti confirma faptul ca iubirea in sine e interesanta.

Ajungi la liceu unde cel mai probabil faci parte din una dintre cele 2 categorii de baieti.
Ori esti acela care schimba fetele des si crezi ca asta e ceva normal,ori esti unul care isi doreste asta dar nu ai niciodata curajul sa o faci.

In cele din urma ajungi cel putin sa "vrajesti".Ooo vraja asta....un mediu atat de placut adolescentilor...iar apoi iti dai seama ca nu a fost o "iubire" adevarata desi...desi erai sigur pe tine la inceputul relatiei!Atat de sigur incat erai gata sa fugi cu ea la capatul lumii...:-p

Acum vine intrebarea: "DE CE?"

Raspunsul:
Noi iubim ideea de a iubii iar asta ne face sa gresim de multe ori ca adolescenti,si ne lasam condusi de senzatii noi si interesante.

Urmarea:
Ori inveti din toate aceste experiente si iesi ieftin fara sa fii prea mult afectat,
ori ramai cu traume care se vor vindeca foarte greu (iar asta se intampla cel mai des fetelor)

Morala:
Inainte sa incepi ceva pune-ti intrebarea asta "Iubesc ideea de a iubi?sau persoana in sine?