Ai trantit usa...

A urmat o muzica cu "versuri tari" si te-ai pierdut in intimitatea camerei tale.
Inca o zi in care esti nevoit sa asculti vorbele..vesnicele vorbe ale "lui"..sau ale "ei".
Refuzi sa le spui "mama" sau "tata",preferi orice altceva.
Stii ca nu au dreptate!
Exagereaza si tot ce stiu sa faca e sa invoce argumente de genu "nu se cade..." sau "ce o sa spuna cutare?"
Contesti gandirea lor si te crezi mai in tema cu viata de zi cu zi.O viata pe care ei nu o mai razbat.
O viata care deja a trecut pe langa ei....prezentul este pentru ei o derulare a amintirilor si asta te macina!!!
Vrei sa traiesti CLIPA!
Iti e frica de fiecare moment care trece fara distractie,vrei intelegere si sustinere...dar...dar de unde?
Esti claustrofobic in prezenta familiei si refuzi viitorul in preajma lor.
Ii condamni pentru cea mai mica greseala.
Perfectionismul din tine doreste eliminarea erorilor.
Nu se admite eroarea in lumea ta,decat in cazul in care consecinta acesteia este distractia.

Te regasesti in aceste cateva exemple?Ei bine...E parte din adolescenta,o adolescenta rebela de care esti mandra/mandru,dar si parte din firea noastra care tinde spre rau!

E oare chiar asa?
Sunt parinti nostri doar simple rampe de lansare a unor fiinte pe aceasta lume?
Sa privim la inceput.

Ai fost o veste urmata de o celebrare,si ai adus un zambet celor doi care in cateva luni urmau sa te tina in brate.
Oooo dar acele cateva luni...pline de sacrificiul orelor tarzii si durerile mamei tale...ai uitat de ele.
Apoi au fost momentele de agonie si suferinta in care ai venit pe lume...ai uitat si de acestea.
Anii au trecut si in timp ai ajuns cel de astazi.
Un astazi care ii condamna pe cei care ti-au oferit caldura,protectie,hrana si mai mult decat orice DRAGOSTE.
Refuzi eroarea,dar curand vei descoperii ca viata este o suma de erori!!!
Contesti gandirea lor,dar ce e diferenta de gandire in balanta cu iubirea parentala?
Vrei intelegere,dar refuzi sa intelegi!
Te crezi intelept si educat dar uiti ca datorita existentei lor ai avut sansa la educatie si ulterior la intelepciune!!!
Mai mult decat aceasta adolescenta in care te zbati,exista persoane...si suflete...de care deseori uitam!
Ne gandim la noi...si la moment. Atat.
Dar ce nu stim, este ca asa cum sunt EU astazi asa va fii copilul meu.
Si din nou o sa auzim "o usa trantita" urmata de restu...

Gandeste si traieste! NU traii si apoi gandii!