Zambet in doi...

Ploua...

Ploua... si picaturile reci imi racoresc sufletul arzand.
Pielea imi este uda si imi amintesc de lacrimile care odinioara se revarsau usor pe trupu-mi secatuit de sentimentul infernal al pierderii.
Sihastru in mijlocul ploii imi resuscitez amintiri frumoase care sa imi fure un zambet din coltul gurii.Se aud pasi in ploaie si o vioara in surdina imi canta ceresc o noua melodie.Se incovoaie inima in jurul notelor si ma strange ritmul usor...prea usor.
Zambesc stupid.
Nu stiu de ce,probabil o amintire din ploaie ma face sa cred pentru o clipa in zambet.
L-a furat si a plecat.
Am ramas cu paralizia stupida a formei rasului.
Uit ca zambetul apare doar in doi.
Mai multa ploaie pentru mai multe amintiri ce-aduc un zambet...fals.

IUBESC...?

Ma gandeam zilele astea de ce iubim noi...sau e posibil sa confundam iubirea?

Totul incepe cu un sentiment cel putin "interesant" cand in clasa a V-a a VI-a colega din fata iti face cu ochiul si te simti ciudat.
Nu iti explici ce inseamna asta si treci mai departe ramanand doar cu o simpatie aparte pentru colega care ti-a facut cu ochiul.Esti prea ocupat in a devenii un rapper sau un mare gangster cu un drum sigur spre hollywood asa ca uiti sa te gandesti prea mult la acel sentiment.

Timpul trece...ajungi in clasa a 8-a cand deja stii ca "o iubesti".Desigur te minti singur,dar e o minciuna care iti confirma faptul ca iubirea in sine e interesanta.

Ajungi la liceu unde cel mai probabil faci parte din una dintre cele 2 categorii de baieti.
Ori esti acela care schimba fetele des si crezi ca asta e ceva normal,ori esti unul care isi doreste asta dar nu ai niciodata curajul sa o faci.

In cele din urma ajungi cel putin sa "vrajesti".Ooo vraja asta....un mediu atat de placut adolescentilor...iar apoi iti dai seama ca nu a fost o "iubire" adevarata desi...desi erai sigur pe tine la inceputul relatiei!Atat de sigur incat erai gata sa fugi cu ea la capatul lumii...:-p

Acum vine intrebarea: "DE CE?"

Raspunsul:
Noi iubim ideea de a iubii iar asta ne face sa gresim de multe ori ca adolescenti,si ne lasam condusi de senzatii noi si interesante.

Urmarea:
Ori inveti din toate aceste experiente si iesi ieftin fara sa fii prea mult afectat,
ori ramai cu traume care se vor vindeca foarte greu (iar asta se intampla cel mai des fetelor)

Morala:
Inainte sa incepi ceva pune-ti intrebarea asta "Iubesc ideea de a iubi?sau persoana in sine?

Atingere...

De ce sa nu am cat mai multe relatii mai ales ca fata?

Hmmm subiect dificil...abordat mereu de multi si discutat de toti la un moment dat in viata.

Gandeste-te ca esti o rosie pe o taraba in piata.

Esti frumoasa...ai toate calitatile necesare sa te definesc drept perfecta dar mai ales unica!
Mai ai un lucru foarte important care probabil e calitatea principala.
Esti foarte sensibila!

Acum oamenii trec prin piata,te admira,te vad asa frumoasa si apoi se uita la pret.
Pretul este unul mare desigur.La o asa rosie frumoasa pretul nu poate fi mic!

Ei bine timp de o zi oamenii trec prin fata mesei pe care esti asezata si te ating usor sa vada daca esti destul de frageda....daca intradevar esti calitate!
Nici macar o persoana nu te-a strivit in mana,ci...ci doar te-au atins.

A trecut o zi...iar la sfarsit vine un client decis,cu banii in mana sa cumpere rosia perfecta.
Te priveste...apoi pune mana pe tine si observa ca esti moale ca nu mai ai o coaja perfecta....sunt locuri unde coaja e tocita si cu siguranta acolo ceva este stricat!!!
Cumparatorul care are banii in mana,se intoarce si pleaca.
Nu ai fost strivita sau grav afectata.
Ai fost doar...doar atinsa!

Diferenta dintre fete si baietii este ca fetele simt mai profund....sunt mult mai sentimentale iar acest lucru este ceea ce in esenta defineste fata!

Nu este nevoie sa fi zdrobita sufleteste de un baiat sau sa treci din mana unuia in mana altuia....este destul sa fi "atinsa" de minciuna ieftina a mai multor indivizi care sunt simpli trecatori deloc dispusi sa plateasca pretul pe care il meriti!!!

Apoi vine acela care este dispus sa plateasca un pret care se cantareste in dragoste adevarata si dezinteresata.Te priveste...iti deschide inima si vede rani,cicatrici care raman o viata intreaga pe care el nu are puterea sa le vindece asa ca renunta si cauta fata care a stiut sa nu se lase "doar atinsa"!!!

Nu te lasa atinsa!!! Ai un pret prea mare!!!

Ai trantit usa...

A urmat o muzica cu "versuri tari" si te-ai pierdut in intimitatea camerei tale.
Inca o zi in care esti nevoit sa asculti vorbele..vesnicele vorbe ale "lui"..sau ale "ei".
Refuzi sa le spui "mama" sau "tata",preferi orice altceva.
Stii ca nu au dreptate!
Exagereaza si tot ce stiu sa faca e sa invoce argumente de genu "nu se cade..." sau "ce o sa spuna cutare?"
Contesti gandirea lor si te crezi mai in tema cu viata de zi cu zi.O viata pe care ei nu o mai razbat.
O viata care deja a trecut pe langa ei....prezentul este pentru ei o derulare a amintirilor si asta te macina!!!
Vrei sa traiesti CLIPA!
Iti e frica de fiecare moment care trece fara distractie,vrei intelegere si sustinere...dar...dar de unde?
Esti claustrofobic in prezenta familiei si refuzi viitorul in preajma lor.
Ii condamni pentru cea mai mica greseala.
Perfectionismul din tine doreste eliminarea erorilor.
Nu se admite eroarea in lumea ta,decat in cazul in care consecinta acesteia este distractia.

Te regasesti in aceste cateva exemple?Ei bine...E parte din adolescenta,o adolescenta rebela de care esti mandra/mandru,dar si parte din firea noastra care tinde spre rau!

E oare chiar asa?
Sunt parinti nostri doar simple rampe de lansare a unor fiinte pe aceasta lume?
Sa privim la inceput.

Ai fost o veste urmata de o celebrare,si ai adus un zambet celor doi care in cateva luni urmau sa te tina in brate.
Oooo dar acele cateva luni...pline de sacrificiul orelor tarzii si durerile mamei tale...ai uitat de ele.
Apoi au fost momentele de agonie si suferinta in care ai venit pe lume...ai uitat si de acestea.
Anii au trecut si in timp ai ajuns cel de astazi.
Un astazi care ii condamna pe cei care ti-au oferit caldura,protectie,hrana si mai mult decat orice DRAGOSTE.
Refuzi eroarea,dar curand vei descoperii ca viata este o suma de erori!!!
Contesti gandirea lor,dar ce e diferenta de gandire in balanta cu iubirea parentala?
Vrei intelegere,dar refuzi sa intelegi!
Te crezi intelept si educat dar uiti ca datorita existentei lor ai avut sansa la educatie si ulterior la intelepciune!!!
Mai mult decat aceasta adolescenta in care te zbati,exista persoane...si suflete...de care deseori uitam!
Ne gandim la noi...si la moment. Atat.
Dar ce nu stim, este ca asa cum sunt EU astazi asa va fii copilul meu.
Si din nou o sa auzim "o usa trantita" urmata de restu...

Gandeste si traieste! NU traii si apoi gandii!

Suspect...

Oare?hmmm dar cum asa? de unde si pana unde?
Sigur se gandeste la mine cand spune asta....sau?
Nu e cumva vorba despre prietenul meu cel mai bun....?si daca a facut acel lucru?

Intrebarile sunt ca un sir infinit in mintea noastra si la un moment dat pierdem realitatea lucrurilor si acceptam suspiciunile scornite de mintile noastre.

Totul pleaca de la o comunicare proasta.
Folosim cuvintele in cel mai superficial mod posibil si astfel masajul pe care il transmitem este deseori perceput total gresit.

Sa facem un exercitiu in cativa pasi:

1.Mai jos o sa scriu un cuvant.
2.Ceea ce trebuie sa faci este sa scrii la "comment" primul cuvant care ti-a venit in minte relationat la cuvantul dat de mine.

Cuvantul este: BANI

Primul lucru la care m-am gandit cand am vazut "bani" a fost numele de Bill Gates

Tu la ce te-ai gandit?

(dupa ce o sa apara la comentarii cateva raspunsuri o sa continuam tema "SUSPICIUNILOR" in asa fel incat sa intelegem in mod practic cat de importanta e folosirea cuvintelor in mod corect )

CUSCA SEMAFOARELOR MUZICA DIESEL COCA-COLA si EU printre ele...

Este simtul tactil stii?
Intro plimbare pe un bulevard aglomerat te lovesti de oameni...,oamenii se ciocnesc de tine....exista atingere.
Dar aici...aici nu!
Tot timpul in spatele betonului in spatele cladirilor in care ne-am inchis sufletele.
Cred ca simtim lipsa acelui contact atat de mult incat ne ciocnim unii de altii doar sa simtitm ceva!!!
Avem o viata prea linistita.....prea monotona....prea inchisa si tot ce putem face este sa ne plictisim.
In plictiseala noastra incercam sa strigam dupa ajutor dar ne e prea greu!!!
Suntem prinsi in stagnare si o iubim.
Nici macar gandurile nu ne mai fug.
Am ales...
E ca un drog in care ne gasim placerea si la un moment dat nici nu mai stii care e placerea dar deoarece stii ca o iubesti atat de mult renunti sa mai gandesti ce iubesti si tot ce stii e ca esti plictisit.
Nu renunti la starea ta...o iubesti.
Se aduna in tine momente din subconstient de care nici tu nu stii dar se aduna.
Amintirile de cand erai copil si efectiv faceai ceva iti suna in cap ca un zgomot infernal de care iti e frica.
Ai o fobie de a face ceva anume si accepti sa faci doar ceea ce este deja dictat de cineva.
Esti mai stupid decat un caine.Apropo stii ca cel mai stupid animal e cainele?
Pe caine il bati....uiti sa ii dai de mancare si cu toate astea dupa ceva vreme tot pe langa tine se da.
Da...NU!!
Tu esti mai stupid decat un caine.Nici nu urlii sau latri ca vrei de mancare!!!
Tot ce faci este sa accepti umil vointa stapanului tau si sa il venerezi!!!
MERITA!!!doar stapanul tau iti administreaza drogul mult dorit!!!El e cel care iti ofera totul!!!
Dar ceea ce tu nu stii este ca acest TOTUL e un nimic in ambalaj frumos.
Nici nu mai faci diferenta intre continut si ambalaj dar tu IUBESTI!!!-
Iubesti deoarece romanul e invatat sa iubeasca!!!Am fost dresati sa iubim si compasiunea nostra e asa de mare incat depaseste limitele cognitive.
Suntem ca un tren pe niste sine construite de un sistem care ne duce la ruginire...
Ne frecam de viata si asteptam capatul liniei interminabile care ne zgarie viata pe care am renuntat sa o construim.
Taiem vantul cu metalul indiferentei si uitam sa mai simtim altceva decat drogul injectat de iubitul sistem constuit de monstrul din fiecare.
Criticam......romanul stie sa critice!dar ce nu stiim este ca acest sistem e constuit de fiecare prin atitudinile noastre,prin fiecare zambet sau incruntare noi CREEM!!!
Ne pierdem si am devenit puncte pe linia dintre viata si moarte....acceptam si tacem...IUBIM DROGUL...IUBIM!!!
Accepta si taci.
Iubeste drogul...iubeste.
Doar esti in CUSCA SEMAFOARELOR asculti MUZICA DIESEL traiesti COCA-COLA si spui ca iti place.
Daca de azi respingi drogul atunci OMULE ZAMBESTE!!!SI SPARGE SISTEMUL!!!
RAZI IN FATA LUI SI PRIVESTE LA ALBASTRUL CERULUI!!!
Atunci poate intelegi ca esti creat cu un scop si tot ce-i scris mai sus devine istorie.